Viata de pumpkin

Un piculetz cam tarziu m-am trezit sa spun stop anumitor lucruri…anumitor persoane…anumitor ganduri…anumitor sentimente…Nu ma obsinuiesc usor cu ideea ca sunt oameni care la un moment dat nu mai sunt la fel de aproape de mine…Sunt o tipa foarte dificila si recunosc asta…nu comunic usor cu cei din jur,sunt de foarte multe ori rautacioasa,incapatanata ,orgolioasa…si cu toate astea am o multime de prieteni…deci e clar dupa mine:d k nu-s chiar asa d rea cum cred unii…doar k am si momente de prostie maxima…mai ales cu oamenii care imi intra undeva in sufletzel…Si nu stiu sa le spun nu…efectiv nu pot! Sunt constienta ca trebuie sa invat ca la fel de frumos cum intra in suflet oamenii trebuie sa si iasa…ca n-au de ce sa stea acolo daca nu merita…si mai presus de orice ar trebui sa inteleg ca daca mie nu-mi face bine prezenta unuia sau altuia akolo pot sa spun STOP!…De azi inainte asa va fi…pentru ca asa vreau…De ce sa stau sa-mi bat capul incercand sa l arat celorlati care e adevaru’?Pana la urma fiecare cu adevaru’ lui…