1.Tata nu e presendinte la banca mondiala,prin urmare banii nu sunt pt mine simple hartii care ajung cu tirurile in casa…asa ca…ma costa:))
2.Vreau singura la mare!
Arhivă pentru iunie, 2008
raspunsuri pt pumpkin
And I quote…
Atata adevar intr-o singura fraza…de atatea si atatea ori ne inselam asupra sentimentelor pe care le au oamenii din jurul nostru. Intre ceea ce credem noi ca este si ceea ce este cu adevarat exista intotdeauna o diferenta. Mai mica sau mai mare…
“Dar ceilalti nu sunt niciodata nici atat de indragostiti nici atat de indiferenti pe cat ii crezi.” Pascal Bruckner
(by Andreea)
Zilele astea de luni…
Lunea asta a insemnat…
1. Momente amuzante cu Cristina. A spart vaza favorita a mamei alergand dupa telefon. Ce iti e si cu iubirea asta…=))
-Cristina, da il cam tii sub papuc pe prietenul tau.
-Nu trebuie sa-l tin eu, ca sta singur.
2. Tenis si iarba verde. Mult tenis la Wimbledon lunea asta. Mai incolo joaca Marat. E in Runda 4. Incredibil!!!!! =)) Nu, vorbind chiar serios…e incredibil!!!! Desigur s-ar putea sa nu vad meciul avand in vedere ca nenorocitii astia de la sport.ro au inceput sa dea un meci amical de’al CFR-ului. Cat de frumos si profesionist!!!!! Hai sa intrerupem meciuri interesante de la Wimbledon ca sa dam un amical de doi bani.
3. Ce face plictiseala din om…M-a batut gandul mai devreme sa calc muntele de haine ce s-a adunat pe fotoliul din sufragerie…avand in vedere ca Mum nu e home. Dar…naaaaaaaaah. Nu-i de mine treaba asta. Si in plus, unele haine arata foarte bine si asa sifonate. :))
4. Un mare chef de citit…Dar as citi ceva bun rau, sa ma prinda de la inceput. Genul acela de carte pe care sa nu o poti lasa din mana….Astept sugestii.
5. Si eu vreau la mare raaaaaaaaau, mah pumpkin. Presimt o mik nebunie. Cat de curand. Gen…vineri…:D Cat te costa pe tine un plin? Asa ca fapt divers, desigur…
(by Andreea)
Leneveala maxima
Dupa o noapte de nesomn mai mult decat de somn, ieri am lenevit aproape toata ziua. Somnnnn…asta a fost cuvantul de ordine pana pe la ora 7:)) …dupa, se cuvenea sa mai vad ceva msicare in jur. Imi pare rau ca n-am apucat sa vad prea mult din meciul de aseara…ma bucur oricum ca a castigat Spania. Germania e una din echipele alea care pe mine ma lasa indiferenta…nu vad jocul ala bun pe care il fac si de ce majoritatea oamenilor ii vad mereu pe acesti baieti in finala…partea dubioasa pentru mine e ca si ajung acolo de cele mai multe ori:)) Imi par a fi un fel de robotei asa.
Daca acum ceva timp mi-ar fi zis cineva ca voi ajunge sa ma adaptez asa usor si altor contexte decat cele cu care eram obisnuita…i-as fi zis ca vine dupa Marte…nu pot sa zic ca ma dau in vant nici acum dupa lucruri de genul asta, dar nici nu-mi displace…mi se pare amuzant ca ajung abia acum sa cunosc pe viu indivizi despre care stiu o multime de lucruri…sau despre care macar am auzit vorbindu-se in anumite momente…multi dintre ei sunt total diferiti in realitate fata de ce imi imaginam eu…si nu voi spune daca e de bine sau de rau:))…mi se pare urat rau de exemplu faptul ca inteleg anumite glume, dar ca nimeni nu stie chestia asta…Ciudata e viata asta uneori.
Am un chef nebun sa plec la mare…sa stau toata ziua pe un sezlong si sa nu mai aud pe nimeni in jur. E unul din rarele momente in care simt nevoia sa fiu singura…sa nu vad nicio fatza cunoscuta…sa nu ma stie nimeni…Cam asta e, in mare, tot ce-mi doresc acum…sa am posibilitatea sa ma duc undeva unde sa stau asa aiurea, eu cu mine…makr pentru o perioada scurta scurta de timp 
Cuvantul de ordine ramane si pentru azi…leneveala…nu ma misc din pat pana la 6 cand am intalnire (de shopping?:)))) cu Pelinel.
(by Adelina)
2 necunoscuti
21:00…intalnire. 21:02…2 indivizi la o masa…cateva minute sau zeci de minute mai tarziu…un chelner obosit, cu o fata trista, ia comanda…dupa alte cateva minute ce par ore intregi din cauza unor discutii lipsite de continut, prostesti chiar, chelnerul isi face din nou aparitia…apa bauta pe nerasuflate…alte minute interminabile…dialogul se transforma in mi, pi, li, la,lu, li…putem sa ne grabim putin? mai am niste treaba…21:30…zambete false, “ne mai vedem”, “ne mai auzim”…nelipsitul “poate totusi treci pe la mine”…gandul ca plictiseala face ravagii atat de mari incat ajungi in situatii asa de penibile isi face simtita prezenta…un “muah” sec…unul pleaca cu iluzia ca de data viitoare devin mai apropiati…celalat ca poate nu se vor mai vedea :))
(by Adelina)
intrebare…intrebatoare
-Ma iubesti?
-Da.
-Dar pe el mai mult,nu-i asa?
-Nu…doar ca de mai mult timp.
Mi s-au parut haioase rau replicile astea
(by Adelina)
dileme dileme dileme
Ma amuza teribil seara asta…stau si o privesc pe pumpkin cum dispera…telefonul nu-i suna…ploua…ceea ce inseamna ca seara ei de sambata s-a cam dus…se pregateste de zor sa plece…cine stie unde:))…eu as vrea sa dorm…imi place cum se aude ploaia…am o stare atat de buna incat ma simt perfect si daca stau doar cu mine:))….pe fundal se aud tunete…
Un singur lucru e cert…unii oameni o iau razna uneori…si pumpkin…e pe aratura momentan=))
In caz ca iese in seara asta maine veti citi probabil a mia oara un post numit “saturday night fever”…si febra unde e ma gandesc eu=))
(by Adelina)
P.S.
Imi place la nebunie cand cineva ma minte…acel cineva stie k stiu k minte…eu ma fac k ploua…si lucrurile merg mai departe:-p.Am invatat ca uneori e mai bine sa taci…mersi si pentru asta:-d
(by Adelina)
sunt fericita!
De cateva zile stateam si-mi priveam unul dintre cei mai buni prieteni chinuindu-se pe patul unui spital…n-am crezut nicio clipa ca nu va lupta pentru viata lui…recunosc insa ca nimic nu m-a marcat mai tare pana acum decat sa aflu in cel mai brusc mod posibil ca se zbate intre viata si moarte…a fost groaznic,dar n-am incetat sa cred in dorinta lui de a nu pleca de aici atat de repede…azi de dimineata,imi venea sa urlu de fericire in mijlocul salonului de terapie intensiva in momentul in care a deschis ochii si m-a strans de mana…a fost momentul cel mai fericit pe care l-am trait de multa vreme incoace…
E incredibil cum o experienta de genul asta poate schimba asa de multe lucruri intr-o fiinta intr-un timp atat de scurt…frica pe care am simtit-o ca nu-l voi mai vedea niciodata,ca nu voi apuca sa-i spun toate lucrurile pe care mi-as fi dorit sa le stie..de ce?…din orgoliu,din neputinta,din prostie…mi-am reprosat de sute de ori comportamentul destul de ciudat pe care obisnuiesc sa-l am uneori…
Nu vreau sa mai traiesc sentimentul asta de neputinta prea curand…nu vreau sa ma mai gandesc vreodata ca as fi putut face,spune anumite lucruri si n-am facut-o…
…
17:39…abia am intrat pe usa si simt ca vin peste mine peretii astia…o zi a naibii de grea…probabil ca urmeaza o saptamana groaznica…sunetul aparatelor de la terapie intensiva e grotesc…
Vreau doar sa dorm.
“zilnic,marile batalii ale vietii se dau in incaperile tacute ale sufletului” (D.O.McKay)
(by Adelina)
