Viata de pumpkin

><

Ian Carey
Keep On Rising

Down in the depths of my soul
Feeling the lost of control
In its spirit
So colourful
If you feel it then let’s go
To a place where you belong
Give it strength to carry on
Open your heart
Set your mind at ease
Live your life
And you’ll be free

We’re gonna rise, rise, rise
Keep on rising
Rise, rise, rise
Uhmmmm uhhm

Rise, rise, rise
Keep on rising
Rise, rise, rise
Yeah Hey yeah Uhmm

Sometimes you feel like
You’re down and out
Feeling the pressure
And you’re in doubt
And your feeling low
Nowhere to go
Don’t you worry
I know you’re gonna

Rise, rise, rise
Keep on rising
Rise, rise, rise
Yeah Hey yeah Uhmm

We’re gonna rise, rise, rise
Keep on rising

We’re gonna rise, rise, rise
Keep on rising
Rise, rise, rise

Keep on rising, rising, rising
Rising, rising, rising, rise ohh ohh yea

E doar ora 3 si deja pot spune ca am avut o zi cel putin dubioasa.Am fost la Mc ceva mai devreme…am cerut 2 salate,o cola normala si una light.Imi tranteste dsoara pe tava paharele cu cola si o intreb ,fireste,”si care e light?”…se uita mirata la mine si-mi raspunde “nu stiu”…ia capacul de la unul din pahare se uita ea asa atenta,nu parea probabil a fi light…ia si celalalt capac…se uita si mai atenta si o vad la un moment dat ca le ia si le miroase…Ma uitam fix la ea ,zambind…ia paharele,se intoarce la tejgheaua aia unde au aparatele pentru suc si o vad cum gusta din fiecare pahar…revine dupa numai cateva secunde in fata mea si spune…asta e light…am izbucnit,evident ,in ras…si i-am zis pe un ton extrem de cald “mersi,nu simteam nevoia sa le gusti tu”…Unul din supervisorii ei a vazut toata faza asta penibila,a venit a luat paharele alea ,le-a aruncat si am plecat si eu intr-un final de acolo…Ma gandesc ca era destul de simplu sa spuna in momentul in care am intrebat-o care cum e…”asta e light asta normala”,ca oricum tot aia era….dar sa o vad cum se holbeaza in pahare,le miroase si pe urma mai si gusta…Daca se intampla faza asta in urma cu ceva timp cred ca o plesneam…faceam clar o criza de nervi ca pierd 10 minute urmarind o zapauca chinuindu-se sa descopere secretul nemuririi sufletului…azi am preferat sa ma amuz…sa-i vorbesc frumos…:))

In drum spre casa mi-am luat un morman de reviste ca sa am cu ce sa-mi omor timpul…deschid eu “The One” cu Andreea Marin pe coperta…un pictorial fabulos in Tanzania…ea imbracata cu haine de zeci de mii de euro,pe care scrie ostentativ D@G,Bulgari etc…si in decor oameni cu coastele p’afara,cu copii subnutriti in brate a caror rata de mortalitate e undeva la peste 50% in primii 4 ani de viata,din cauza lipsei de apa potabila,de ingrijiri medicale,de hrana…Marin povesteste foarte mandra despre cat de interesant i se pare acest demers jurnalistic si ce sedinta foto minunata…Am inchis revista,nu le-am mai rasfoit nici pe celelalte…poate nu inteleg eu arta asa cum ar trebui…dar nu pot sa spun decat ca am fost dezgustata…

Referitor la postul meu de sambata in care scriam ceva legat de minciuni…nu pricep de ce toti oamenii cu care am vorbit in ziua aia s-au simtit si m-au intrebat “cu ce te-am mintit mah?”…ori mint prea des la modul general vorbind,ori in ziua aia chiar m-au mintit toti=))))…inca nu-mi dau seama…Partea mai dragutza e ca nici macar nu-mi pasa…fiecare face ce vrea,zice absolut ce-i trece prin minte fie ca minte fie ca nu…am invatat sa accept ca indivizii,indiferent cat de bine consider eu ca-i cunosc sau nu,au dreptul sa-mi spuna orice…si ca eu am obligatia sa nu ma mai enervez si sa despic firu’ in 14 sa vad unde e problema ,ci sa-i inteleg pe fiecare in parte.

(by Adelina)