de la bal la spital:)

Stau de 2 zile pe holurile unei clinici din Viena.Din nefericire,am tot petrecut ore bune in ultimele luni si prin spitalele din Bucuresti…diferenta?…e ca aici e mai curat la baie decat la noi in salile de operatie…ca oamenii iti zambesc de cate ori trec pe langa tine, ca totul e vesel in jur…buchete enorme cu flori viu colorate, fructe frumos aranjate pe ici pe colo, reviste, cafenele, ba chiar si laptopuri trantite pe unele mese asa ca sa ai ce face in caz de plictiseala. Ce m-a frapat cu adevarat a fost faptul ca la orice pas auzi vorbindu-se romaneste. Nu am crezut pana acum ca atat de multi compatrioti fug ingroziti de sistemul nostru sanitar si prefera sa plateasca la final o factura decat sa fie nevoiti sa alerge sa bage bani in buzunar tuturor…de la bodyguarzii de la intrare pana la doctorul care urmeaza sá-i opereze…E trist ca la noi nimic nu e asa cum ar trebui sa fie.

Am gasit o chestie care m-a impresionat pe un alt blog si m-am gandit ca multi dintre noi habar nu avem ce-i aia viata de fapt si nu realizam nici macar o clipa cat de repede se poate sfarsi ea…

” M-am gandit sa-ti descriu cum mi-am inceput garda…Dupa o dimineata foarte agitata, am pus 2 catetere la Neurologie la 12,30 am fost sa dau o anestezie la o politrauma. Era o tinara de 31ani, victima unui accident rutier (soferita), a incercat sa fereasca un catelus pe DN1 si a nimerit intr-un parapet. Pe masa de operatie am gasit o pustoaica slabuta, cu maini fine si capul imens, ras, intubata. Am inceput anestezia, i-am pus cateter venos central, 5unitati de singe (era aproape exsanguinata), neurochirurgul i-a facut volet decompresiv (s-a evacuat singele din cutia craniana), creierul se revarsa pe masa de operatie…am terminat pe la ora 16 si am dus-o in Terapie Intensiva. Mi-a fost frica ca o pierd pe masa, a singerat enorm, pina la urma am stabilizat-o, m-am ocupat toata garda de ea, dar leziunea cerebrala este mult prea severa si sincer vorbind nu are nici o sansa. Dimineata am lasat-o cu tensiune buna, diureza,hemoglobina bune,dar…..creierul e zob.
La iesirea din sala ma asteptau parintii fetei, tatal canceros cu citostatice, mama disperata…Am fost primul om cu care au vorbit si a trebuit sa le spun ca unicul lor copil are creierul zob. Mama ei imi povestea ca are o fetita atit de buna, ca n-a facut rau nimanui, a condus mereu si niciodata nu a avut nicio problema, n-a patit nimic…Plingea mult, dorea cu disperare sa-i dau o speranta, ma implora sa fac ceva pentru unicul ei copil….
Intr-un alt pat, un tanar zdrobit intr-un accident era mangaiat pe cap de un barbat frumos, inalt, semanau. Probabil era fratele….un gest de o tandrete nemaintilnita…pe hol tatal ma opreste si ma intreaba daca eu ma ocup de fiul lui…
La ora 2,30 dimineata dadeam anestezie de citeva ore in sala de chirurgie plastica, o femeie a fost mutilata de o masina pentru porumb. Sangele ii siroia pe fata, urechile smulse, au reparat-o impecabil, dimineata la 8 am detubat-o. Era bine.
Stateam noaptea in sali obositi,improscati de singe,ascultam muzica si lucram…. si ma gindeam, oare ce fac ceilalti oameni?
Fiecare zi din viata mea cuprinde tragediile si  momentele apocaliptice din vietile celorlalti.
Viata e intotdeauna plina prin ea insasi, iar daca esti tinar, sanatos, inteligent, frumos, e chiar prea mult.
Tu nu ai voie sa nu fii bine atata vreme cat nu ai niste probleme majore, iti moare cineva, esti bolnava…
Oamenii nu inteleg ca diferenta intre a fi si a nu fi aproape ca nu exista. Au fost salvati si mi-au murit oameni in miinile mele. Eu spun destul de repede ce am de spus pentru ca de un timp am realizat ( mai exact de cind fac meseria asta) ca timpul… nu are rabdare, merita trait din plin.”

 Am realizat cat de mult timp irosim. Cat pierdem…uneori pentru nimic…clipe care nu se mai intorc niciodata…ne pierdem in detalii care nu conteaza, consumam energie pentru nimicuri, muncim mult sa avem, sa ne realizam dorintele din copilarie si sa obtinem respectul celor din jur cu ajutorul unori conturi pline de zerouri. N-am mai vazut de mult timp oameni relaxati, care sa se bucure de ce au, sa imparta cu cei din jur, fara sa se mai piarda pe drumul haotic al vietii care duce catre mai mult si mai mult si mai mult…poate maine nu va mai fi…iar acel “mai mult” nu va mai insemna nimic. Uitam mereu asta…sau nu-i dam importanta…

(by Adelina)

Surprize, surprize

Dupa cateva zile de vacanta, departe de calculator, internet, ziare, stiri si televizor, ieri seara am simtit o mare nevoie de informatie. Ce s-a mai intamplat zilele astea in care am lipsit din Bucuresti? Si spre marea mea surprindere, pe prima pagina a mai multor ziare am vazut: Victor Hanescu castiga primul titlu din cariera la Gstaad! Pur si simplu wow! Si nu a avut un parcurs usor deloc, l-a batut si pe Wawrinka care este in Top10, iar in finala pe Andreev! Niciodata nu am crezut k va reusi sa castige cv, nu am fost fana de-a sa si nu sunt de acord cu ideea ca ar trebui sa tin cu el fie doar si pentru singurul fapt k este roman. Tenisul masculin romanesc este la pamant, acum ca Andrei nu mai poate si probabil in curand se va retrage…de aceea, aceasta victorie a lui Victor este intradevar o surpriza placuta. La mai multe! Mi s-a parut foarte amuzant “clasamentul” facut de catre cei de la ProSport cu nr de titluri castigate de catre jucatorii romani in cariera:
Ilie Nastase - 57
Andrei Pavel - 3
Adrian Voinea - 1
Victor Hanescu - 1
Mda…foarte graitor pentru starea tenisului romanesc in era post-Nastase noroc ca fetele au inceput sa mai faca valuri cat de cat.

(by Andreea)

Am fost, ne-am distrat, ne-a placut, am venit

Am avut parte de niste zile foarte misto. A fost mult mai tare decat ma asteptam vacanta asta la mare. A avut de toate…mareeeeeee limpede si albastra (dar si cam rece), soare, nori, temperaturi sa zicem “potrivite”, haos, muzica misto si desigur companie interesanta si multaaaaaaaaa. Ne-am intalnit cu atatia oameni cunoscuti…mergeai pe plaja si era imposibil sa nu dai peste o fata familiara. cu siguranta daca am fi planuit sa ne intalnim cu toti nu ne-ar fi iesit. Desigur, asa e mai interesant. Sa nu stii la ce sa te astepti. Se poate spune ca am avut parte de cateva mici surprize. Unele placute, alte nu prea. Cei ce ma cunosc sunt de-a dreptul surprinsi ca mi-a placut la Roger Sanchez si la Fatboy Slim. Se mai schimba omul…incepe sa-si doreasca sa stie cat mai multe, sa experimenteze lucruri noi Si trebuie sa fi de-a dreptul trist sa nu te miste muzica pusa de cei doi.

Mamaia este un loc destul de interesant in timpul sezonului estival. Este precum o confluenta. Se intalnesc toate genurile de oameni: de la ultimii cocalari si manelisti pana la cei mai fitosi bogati. Pe timp de vara statiunea asta ar putea deveni cu usurinta showroom, te doare capu’ de ce masini vezi (dar vaaaaaaai ce durere e cu locurile de parcare la orice ora…si dimineata si la pranz si seara si noaptea! iti trebuie multa rabdare si imaginatie dupa cum zice un bun prieten). In timpul saptamanii, statiunea este pustie noaptea. Miercuri noapte nu erau deschise decat cateva restaurante desi erau oameni pe strazi…banii se fac de joi incolo se pare

(by Andreea)

pozeeeeeee

woa woa woa!!!

Ahhhh c rau imi pare ca s-a terminat…a fost cea mai tare vacanta din viata mea asta-i clar…m-am si bronzat asa un pic ceea ce reprezinta chiar o noutate pt mine :))…dupa 6 zile era si normal sa capat si eu makr un strop de culoare aramie :D.
Socul cel mare a fost ca mi-au placut la nebunie serile de vineri si sambata…mi-am luat bilete asa ca m-au convins altii :)) crezand ca voi pleca in mai putin de jumatate de ora…dar surprizaaaaaaaa…nu am plekt nici makr dupa 2 ore si m-am si simtit bestial :))…de ceva vreme nu mai dansasem atatttttta.
Credeam sincer ca niciodata nu voi sta eu intr-un loc in care e muzik “de pastilati”. Imi cer scuze ca am zis asta de moolllteee ori si 4 din 6 zile am stat mai mult de 8 ore pe o plaja unde se auzea numai asa ceva. In marele zgomot dupa Kudos am dormit ieri neintoarsa :-))…si mai bine ce am facut aseara o las pe pumpkin sa povesteasca :))
Ce nu mi-a plakt a fost tarania mareeee, dar mareeee de tot de care dau dovada 90% din oamenii pe care i-am vazut…

Abia am ajuns acasa si plec iar…desfacut bagaje, facut bagaje…si pa-pa Romania.

(by Adelina)

PS…Ma indragostesc incet si sigur…ahhhhh ce fericita sunt :P!!!

cine pleaca maine?

…fetele cucuiete=))…doamne de cand asteptam momentul asta de dezmat total:)))…am asa un chef nebun de mareeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee…de soare nu prea:)))ca deh am mici certuri(si cu asta=)))) din cand in cand cu dumnealui si nu ne suportam reciproc…scopul meu in aceasta mini vacanta este sa-mi fac poze in toate baile din cluburile din mamaia si cand ajung sa-mi trag profil de hi5=)))=)))…

ahhh ce bine o sa dorm cu gandul la cele 5 zile minunate care ma asteapta:D(sau mai bine zis “ne asteapta”?:-p)

(by Adelina)

imi place..

moolllttaaaaa inspiratie

Cand n-am ce face am tot felul de idei proaste de obicei:)))…ma uit cam de o ora pe hi5…si pentru ca nu e o febra care m-a atins si pe mine,nu sunt o cunoscatoare in ceea ce priveste acest subiect…si dupa aceasta ora nici nu-mi doresc:))…majoritatea pozelor sunt facute in bai…sau in pat…ma gandesc ca o fi poate acest hi5 un fel de talcioc…intri,iti alegi,cumperi=))…nu sunt in pas cu moda stiu…nu inteleg viata asta cool si “de fitze”:))…comentarii la poze…”in bamboo”…”party de arfe”…ca si cand ar fi un fel de Harvard Bamboo asta:))…woaaaa fata iti dai seama pe unde o ard eu?(imi vine in minte acum o gluma pe care nu mi-o amintesc exact:)))…ceva cu hai fata,metru patrat:))) si nu mai stiu…rad rau de tot de una singura asta-i semn de plictiseala clar…:))) incredibil.

Abia astept sa plecam

(by Adelina)

PS.. love to be loved by you!

mesaj

“Niciodată n-ai avut suficientă imaginaţie pentru a-ţi închpui lumea fără tine. Chiar dacă n-ai mers cu vanitatea până la paranoia de a crede că lumea se învârte în jurul tău, că e nerăbdătoare să audă ce spui, ţi-a lipsit inteligenţa, sau puterea de a accepta că nu însemni mai mult decât fotografiile îngălbenite pe care cineva, după tine, le va arunca la gunoi.”
(O.Paler)

(by Adelina)

Incroyable :p

Finala de ieri seara de la Wimbledon va intra cu siguranta in istorie…nu doar pentru ca Federer a pierdut primul meci pe iarba din 2003, ca nu a depasit recordul lui Bjorn Borg de 5 titluri consecutive pe iarba verde de la Wimbledon sau ca Rafael Nadal e primul spaniol care reuseste sa castige acest turneu dupa foarte multi ani (cam 40 de ani )…ci pentru calitatea extraordinara a acestui meci. A fost o finala superba. Aproape 5 ore de tenis magic, incredibil, lovituri imposibile!!!!! Bravo Nadal! M-am bucurat foarte tare pentru el…desi exista o mica parte din mine careia ii parea rau de Federer. Mica mica

(by Andreea)